Ce vor judecatorii pana la urma?

Una dintre vulnerabilitatile importante ale miscarii generale de protest a judecatorilor inceputa in iulie 2009 si derulata pana acum sub forma suspendarii sedintelor de judecata pe timp de 2 sau 3 ore, de regula intre 9 si 12, a fost si ineficienta comunicarii.

Reactia publicului larg, alimentata de critica extrem de dura din partea mediei, a fost una de frustrare si s-a manifestat prin lipsa de intelegere pentru o actiune ale carei motive si obiective au fost prezentate ca fiind circumscrise exclusiv celebrului spor de 50% la salariu. Expresii ca lacomie, aviditate, egoism, lipsa de solidaritate, abuz de putere au insotit comentariile referitoare la aceste actiuni.

Ineficienta comunicarii s-a manifestat sub doua aspecte.

Pe de o parte, nu a existat un discurs coerent, clar si inchegat care sa explice public cauzele si motivele recurgerii unui intreg corp profesional, obligat prin chiar statutul lui la retinere, la un gest atat de radical. O explicatie simpla este ca protestul s-a declansat spontan, s-a extins la nivel national prin contagiere si prin optiunea personala a fiecarui judecator.

Nu a existat un centru unic de coordonare, nici asociatiile profesionale, nici CSM-ul, nici vreo alta structura nereusind sa-si asume sarcina conducerii protestelor si, in consecinta, a reprezentarii lor in fata publicului. Asa se face ca actiunile publice ale asociatiilor profesionale facute in numele miscarilor din instanta au aparut contradictorii, uneori chiar conflictuale, transmitand un mesaj neunitar si incoerent. Doar o singura asociatie profesionala a incercat sa redacteze un document strategic al protestelor, intr-o forma mult prea complexa pentru a fi insa receptat usor si corect de opinia publica.

Pe de alta parte, nu s-a reusit contracarea strategiei Ministerului Justitiei de minimalizare a dimensiunii protestelor si mai ales de fixare a lui in perceptia publica ca fiind determinat exclusiv de dorinta pastrarii unui “spor imoral”, castigat in “conditii discutabile”. Acest efort de denaturare a perceptiei cauzelor unui protest fara precedent in Romania a culminat cu  stabilirea unilaterala de catre presedintie, in cadrul medierii in doua runde pe care a facut-o intre puterea judecatoreasca si executiv, a  „agendei” protestelor: acordarea unor sporuri salariale, printre care sporul de 50 la suta pentru risc si solicitare neuropsihica si sporul de 15 la suta pentru confidentialitate; subfinantarea sistemului de justitie; problema demiterii ministrului Justitiei ceruta de unele organizatii profesionale ale magistratilor.

Se pare ca degeaba Consiliul Superior al Magistraturii a ridicat la cea de-a doua intalnire de la Cotroceni si alte probleme presante ale justitiei, completand astfel „temele casei”. In comunicatul de presa sarac care a urmat medierii acestea sunt identificabile prin sintagma „alte probleme semnalate de catre adunarile generale ale magistratilor”, care insa „nu au fost dezbatute astazi, ele urmand sa fie discutate dupa adoptarea legii salarizării”.

Problemele pe care CSM-ul a incercat, fara succes, sa le strecoare in discutie nu pot fi decat strigatele de alarma si totodata solutiile propuse in Rezolutia  privind starea financiara si situatia administrativa a instantelor judecatoresti si parchetelor de pe langa acestea, document de amploare unica pentru justitia din Romania, adoptat in aprilie 2009 de toate instantele si parchetele constituite in adunarile generale ale judecatorilor si procuprorilor.

Practic aceasta rezolutia reprezinta vointa justitiei din Romania si optiunea ferma pentru solutii concrete si eficiente in vederea pastrarea neatarnarii sistemului judiciar chiar si in vremuri de criza economica.

In realitate, actiunea de masa a judecatorilor are cauze mult mai complexe decat lasa sa se creada aparentele bine orientate, iar revendicarile corpului judecatoresc sunt mult mai variante si cu incidenta directa in ce priveste dreptul societatii la un sistem juridic functional, corect finantat astfel incat sa nu sufere sincope sau blocaje, nedependent de Guvern si administrat fara implicarea autoritatilor politice.

Pentru ca reluarea solutiilor Justitiei din Rezolutia adunarilor generale ar fi excesiva in economia articolului fata, prefer sa enumar la sfarsit cateva din revedicarile vehiculate in nenumaratele incercari, ratate pana acum, de coagulare a protestelor intr-un document programatic unic, opus Guvernului si clasei politice deopotriva.

• Recunoașterea justiției drept domeniu strategic de interes național și elaborarea pâna la 1.09.2009 a unei strategii de consolidare a sistemului judiciar. (Hotărâre de Guvern)

• Încheierea unui Pact asupra justiției, de către puterea executivă, legislativă și judecătorească, care să garanteze respectarea recomandările Comitetului Miniştrilor cu privire la independenţa Puterii judecătoreşti (volumul de activitate pe judecător, finanţarea sistemului judiciar, excluderea atribuţiilor nejuridice ale judecătorilor, luarea de măsuri pentru îmbunătăţirea imaginii justiţiei, asigurarea independenţei economice a magistraţilor).

• Plata necondiţionată a salariilor în sistemul judiciar la nivelul stabilit prin lege,  prin recunoașterea sporului de 50% pentru risc şi suprasolicitare neuropsihică în cadrul drepturilor salariale independent de existenţa unor hotărâri judecătoreşti;

• Stabilirea pentru bugetul justiţiei, respectiv al curţilor de apel, al tribunalelor, al tribunalelor specializate şi al judecătoriilor, al ICCJ şi al Ministerului Public, cumulate, a unui prag minim de 1% din PIB, prin modificarea, prin Ordonanță de Urgență a Guvernului, a  Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciară.

• Obligarea Ministrului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti de a face public imediat şi necondiţionat modul de alocare a fondurilor bugetare între autorităţile şi instituţiile publice finanţate prin bugetul MJCL, respectiv aparatul propriu;

• Trecerea imediată a taxelor de timbru şi a timbrului judiciar de la bugetele locale şi Ministerul Justiţiei la bugetele ICCJ şi al instanţelor judecătoreşti, având ca destinaţie expresă finanţarea funcţionării acestora, prin modificarea prin Ordonanță de Urgență a Guvernului a prevederilor din Legea nr.76/2009, precum şi sumele încasate la bugetul de stat cu titlu de impozit  pentru toate activităţile în legătură cu sistemul judiciar;

• Emiterea imediată a unei Hotărâri de Guvern prin care să se stabilească etapele şi operaţiunile administrative necesare preluării, potrivit legii, de la 1 ianuarie 2010 de către ICCJ a atribuţiilor MJCL referitoare la gestionarea bugetului curţilor de apel, al tribunalelor, al tribunalelor specializate şi al judecătoriilor şi a patrimoniului de sistem gestionat în prezent de MJCL;

• Alocarea urgentă de fonduri bugetare suplimentare instanţelor judecătoreşti prin transferuri între capitolele din bugetul MJCL, respectiv transferuri între ordonatorii principali de credite, potrivit legii, în vederea evitării blocajului funcțional;

• Respectarea integrală a Rezoluției privind starea financiară și situația administrativă a instanțelor judecătorești și parchetelor de pe lângă instanțele judecătorești, asumată în unanimitate de toate adunările generale ale instanțelor și parchetelor la data de 30 aprilie 2009.